Inimi fără păsări

În dragoste, ne aprindem şi pe rând ne stingem. La început, ne regăsim în gândurile celuilalt şi rămânem prizonieri de bunăvoie, gândind iubirea ca pe un veşnic inel de logodnă. Apoi, vine o zi când ne uităm spre cer şi seninul nu se mai arată, iar inimile capătă o altă formă, care nu seamănă cu ele. Şi tot privind în zare, nu băgăm de seamă când zboară pasărea inimilor, rămânând separaţi de liniile vieţii..